în trupul neruşinat al poemului cu limfa şi sângele lui înverşunat
cu nervii şi muşchii striaţi cu anatomia lui fragilă
în trupul vinovat al poemului cu oasele lui cu pielea perfidă
cuvintele mute se încolăcesc ca nişte şerpi de apă
înţelesurile se destramă zdrenţe şi petice ale neantului
în trupul poemului agonic
iluminarea vine încet tiptil tiptil
în trupul poemului neruşinat
din cuvinte uimite se naşte tăcerea
abia auzită de timpanul nostru neputincios
în trupul neruşinat al poemului
înţelesul e rană şi rug
pe care ard domol
miresme culori forme şi linii chipurile lumii toate
măşti ale nimicului
măşti ale uitării
măşti ale nespusului…