trupul meu se desprinde din somn ca din undele verzi translucide
ale unei mări neştiute
cu algele viselor încolăcindu-mi coapsele
cu epiderma de aer a iluziei adăstând în preajma mea
cu zdrenţe de neant şi de abur în jur.
trupul meu îşi reia încet-încet deprinderile îşi învaţă din nou
gesturile de fiecare zi
învaţă ura gelozia iubirea mânia sărutul.
cu cearcănele melancoliei de a fi
cu ridurile neliniştii în colţul gurii
trupul meu învaţă din nou
ca în fiecare dimineaţă
meseria
de a trăi