Cortina ~ Jan Lulu Stern

Întunecat, ca noaptea fără lună.
Ţi-e chipul
Eşti îngheţat, ca-n iarnă
Nisipul
Priveşte în jur, e soare
Şi viaţă.
În tine tot moare
Paiaţă
Vopseşte-ţi din nou faţa
Rîzînd
Apucă de piept viaţa
Plîngînd
Alungă-ţi din minte durerea
O! minte! cuminte-i
Tăcerea
Trecutul e-n tine
Nu moare
Dar clipa în sine
E trecătoare
În scenă te-ntoarce
Să patimi
Şi ochii ţi-i stoarce
De lacrimi
În juru-ţi aprinde
Lumina
Pînă va cădea
Cortina.

(No Ratings Yet)

Loading...