M-am întîlnit cu moartea în pridvor,
Era devreme, dis-de-dimineaţă,
Îmi simţeam sufletul uşor,
Mă simţeam vesel, plin de viaţă.
Imediat ce am ieşit din casă
Am recunoscut-o după coasă.
N-am înţeles deloc la început
Ce caută la mine în pridvor,
Am vrut s-o ocolesc dar n-am putut,
Şi-atunci am întrebat cu glas sonor
De n-a greşit cumva număr şi stradă,
Doar n-a venit pe mine să mă vadă.
Nu s-a mişcat şi nici nu a răspuns,
Doar coasa şi-a plecat puţin în faţă.
De spaimă m-am simţit atunci străpuns,
Fără puteri să mai rămîn în viaţă.
Deodată să trăiesc nu mai voiam,
Şi coasa morţii binecuvîntam,
Mă simţeam vesel, plin de viaţă,
Îmi simţeam sufletul uşor,
Şi mulţumit că dis-de-dimineaţă
M-am întîlnit cu moartea în pridvor
M-am apropiat de ea şi i-am zîmbit.
Pridvorul împreună-am părăsit.
(17 aprilie 1983)