Aştept cu-nfrigurare să-mi răspunzi
La ultima dorinţă către tine,
Este tîrziu, nu mai am timp,
Dar nici puteri să văd unde te-ascunzi.
Am încercat în ultima scrisoare
Să explic tot, şi bun, şi rău, cum este,
E viaţa mea acolo, nu-i poveste
Şi tot ce-am scris mă sfîşie şi doare.
Şi te-am rugat în clipa ce mi-e grea
Să îmi întinzi o mînă salvatoare,
Nu cer prea mult, un petec de scrisoare
Că mă-nţelegi, mai mult nici că aş vrea.
Şi, liniştit că-s înţeles de tine
Pot aştepta senin îngerul morţii,
Îi pot aşterne flori în faţa porţii.
Să vină dar, aştept, acum mi-e bine.