Lucrurile s-au întîmplat aşa :
Cînd s-au întîlnit atunci, în prima seară,
Şezînd pe-o bancă strîmbă la şosea,
Sub cerul înstelat de primăvară
Nu bănuiau ce soartă îi uneşte
Erau timizi, ca la-nceput de drum,
Gîtlejul îl simţeau ca prins în cleşte,
Vorbeau de aer, nori, de ceaţă, fum.
Deşi simţeau un răscolit în vine
De parcă se chemau de ani şi ani.
Timpul trecea, s-a-ntunecat de-a bine,
Şi-atunci, în umbra deasă de castani.
Ce le-ascundea roşeaţa de pe faţă,
S-au apropiat, s-au mîngîiat pe mînă …
Au trecut ani, şi seara, dimineaţa,
Acum bătrîni, sunt veşnic împreună.
(18 ianuarie 1983)