O toamnă va veni de Lucian Blaga

O toamnă va veni cîndva tîrziu,
Cînd tu iubito-mi vei cuprinde gîtul tremurînd
şi strîns vei atîrna de mine cum atîrnă o cunună
de flori uscate
de stîlpul alb de marmoră al unei cripte.

O toamnă va veni şi-o să-ţi despoaie
de primăvară trupul, fruntea, nopţile şi dorul
şi-ţi va răpi petalele şi zorile
lăsîndu-ţi doar amurgurile grele şi pustii.

O toamnă va veni şi maşteră
din toate florile ce le-ai avut vreodată
numai pe-acelea n-o să ţi le ia,
ce-o să le-aşterni peste mormîntul tuturor,
acelora, care se duc pe veci
cu primăvara ta.

(Vol. Poemele luminii, Sibiu, 1919)