La orizont-departe-fulgere fără glas
zvâcnesc din când în cand
ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse
din trupul care le purta.
Dogoare.
Pământu-ntreg e numai lan de grâu
şi cantec de lăcuste.
În soare spicele îşi ţin la sân grăunţele
ca nişte prunci ce sug.
Iar timpul îşi întinde leneş clipele
şi aţipeşte între flori de mac.
La ureche-i ţârâie un greier.
(1920)
(No Ratings Yet)
Loading...
“În soare spicele își țin la sân grăunțele” nu cum ai zis tu
“În soare spicele își âin la sân grăunțele” ai greșit !!!
Super ms mult k ati postat-o !
”In soare spicele isi tin la san grauntele”
Ffffoarte Frumoasa poezia..Felicitarile mele:)