Iarba ~ Magda Isanos

Şi-n trup şi-n spice viaţa grea s-adună
şi, fără să păstrăm vreo amintire,
eu şi cu iarba, sora mea cea bună,
voioase creştem peste cimitire.

Deasupra noastră cerul întretaie
cărări de stele, fără să ne vadă,
şi pentru amîndouă-aceeaşi ploaie
din ochii lui albaştri o să cadă.

Şi eu şi iarba ne-nchinăm la soare ;
de-a lungul primăverilor visăm,
si-i ducem zării triste la picioare
tot aurul pe care i-1 furăm.

Ni-i dragă lumea pururea frumoasă,
dar paiul vieţii noastre e subţire ;
şi eu şi iarba vom cădea sub coasă,
ca să ne căutăm prin cimitire.

(No Ratings Yet)

Loading...