A treizeci şi una scrisoare ~ Maria-Eugenia Olaru

“Orice epocă poate fi numită un ,
o tranziţie intre trecut şi viitor”1

Eram şi prinţ, şi cerşetor eram.
Vorbeam cu peştii mărilor despre lupta in van
Ce desparte pe prinţ de cioban.
Ca o mângâiere dintr-un fulg de zăpadă
Venea Iubirea pe toţi să ne vadă!
Cu fiecare strigăt de lumină
Ce pe frunte-mi încet adăsta
Ştiam că universul naşte şi se cuibăreşte in inima mea.
Ştiam că Cerul mi se dăruieşte,
Pâmăntul blănd la sân mă legăna.
Purtam Cuvântul ca pe-o Cruce
Şi stea pe frunte Binecuvântarea Sa.
De in mi-e mantia cerească
şi diademă roua din câmpii,
mi-e spin iubirea pâmântească
Şi-mi curg prin sânge adevăruri mii.
Mi-e gol piciorul, nisipiu pământul
Şi cântec de Rouă pe buze Cuvântul.

(No Ratings Yet)

Loading...