Leagăn de rouă sunt braţele tale
şi dor nesfârşit,
infinit de dragoste cerească,
Maică Preacurată.
Cu inima să povestească
copii Tăi cei fericiţi
de roua în care sunt scăldaţi,
de pâinea care îi hrăneşte
şi lâna care-i ocroteşte
de frig, de lăcomie, de nevoie
de ucigaşii poposiţi la noi,
să fure dragostea cerească
ce miere picură-n ferestre,
şi-n case să aducă veste
de moarte, ură şi război.
Cum vin aşa fugi-vor de la noi!
Răpuşi sunt cei ce ne-au furat
bolnavi acum zac în pat,
şi furul, lacomul, aleargă
să fie primii care suie-n barcă.
sa ajungă primii la vapor!
Lăsat-au tot în urma lor
averi, mărire, bogăţii
să fie primii care vor fugii!
Ca mierea picură izvorul
Cuvântului dumnezeiesc
şi hinta în blândă legănare
ne coace grâul pe hotare.
Sunt braţele tale dor nesfârşit,
leagăn de rouă,
infinit de dragoste cerească,
Maică Preacurată,
În veci lăudată!
(2 august 2007)