Blestemul doi ~ Marin Sorescu

S-a umplut casa de fum
Eu ard, nu te speria,
Eu am luat foc,
Bine ca esti aici langa mine,
Sa ma vezi,
Ca tu pana nu vezi nu crezi,
Nu mai vreau sa ard nici eu pe infundate,
Mi-am dat drumul.
Ai spus ca daca nu te iubesc
Nu ard si uite proba,
Eu voiam sa o tin ascunsa.
Saruta aceste fapturi de fum
Care ies din mine, toate sunt eu,
Seamana cu mine, sunt chiar eu,
Care naparlesc,
Inainte de a ma ingropa in bratele tale,
In buzele tale.
Un sarpe care-si leapada camasile multicolore,
Inainte de marea hibernare.

Tot tu imi vei da zemuri de plante,
De smochine strivite ca sa inviez,
Voi suge lapte din sanul tau
Sa ma dezintoxic
De pamantul care s-a varsat in vinele mele,
Si s-a cerut arat,
Sunt si pruncul si tatal si sfantul duh,
Dar mai la urma,
Cand ne mai vine suflarea
Acum suntem amandoi cu sufletul la gura
Si il bem unul de pe buzele altuia,
Il sorbim,
Iata o idee de perpetuum mobile,
Fumul meu te imbraca
Fumul tau ma despoaie
Am luat foc amandoi,
Ti-am spus sa stai mai departe.
Cine-o stinge aceste cuvinte,
Sa fie blestemat.

(1 votes, average: 5.00 out of 5)

Loading...