Doi bureţi
Erau băieţi
Şi-şi vorbeau de la burete
La burete cu “băiete”.
Când stăteau la vreo agapă,
Mâncau sare şi beau apă,
Acolo pe fund de mare:
Aici apă, aici sare.
La sare se-nţelegeau
Dar la apă se-mbrânceau…
Iar acuma, pe dulap,
Nu se ceartă, nu se bat,
Sarea e-n bucătărie,
Apa-n aer, cine ştie.