Mă trezesc în toiul nopții,

Fiindcă el e gândul negru.

Mă frământă gândul morții,

Dar mai rău e gândul negru.

Când mi-e teamă de tăcere,

Și plâng, că-s cuprins de durere,

Parcă totul e plăcere,

Când compar cu gândul negru.

Mâine mori călcat de soartă,

Dară nu privi doar jegul.

Universul tot întregul,

E plin si gol de gândul negru.

Gându-i altu-n fiecare,

Tu ști mai bine ce ți-e frică.

Al meu, sunt eu, să zic, adică

Că-s doar o stare de-agregare.

(No Ratings Yet)

Loading...