Abia… ~ vii

Abia, în cale am pornit şi…
s-a întunecat,
ce repede timpul grăbit,
s-a perindat.
La fel şi-n viaţa mea,
abia mai ieri,
am răsărit.
Iar până azi timpul grăbit,
foarte grăbit,
m-a ofilit!

Chiar dacă nu porneam
şi dacă zăboveam,
era deja târziu,
după chiar primul pas,
făcut, … spre efemer
să nu fiu criminal.
Deşi-am păşit încet…
am omorât… bacterii sub călcâi.
Şi mii de vieţi am necăjit,
după chiar primul val de-aer lin,
trecut prin piept.

Chiar dacă doar aş sta,
şi nu m-aş mai mişca,
Tot ucigaş aş fi,
Când mii şi mii de vieţi, celulele ce sunt,
Se nasc, mor şi trăiesc,
iar unele char reciproc se nimicesc…
în organismul meu.

A fi, sau a nu fi,
m-am întrebat ades…
Mai ieri când am călcat,
nu pe sol ci parchet…
ceva s-a rupt în pipet,
şi-n suflet s-a prelins,
continuare: http://vii.ro/2011/04/23/abia/

(No Ratings Yet)

Loading...