Ascuns ~ Gabriel Gheorghe

Am stropit zidurile sperantei cu sangele meu cel pacatos
Dar le-am sters din nou cu lacrimi cand sangele s-a imprimat
Tot lovindu-ma de ele nu am reusit sa le vad jos
Si cat sange le-am oferit tot n-au crapat

Privesc cu ura si le blestem si ma blestem
Ma intreb, speranta sau eu sunt defapt ceea ce ascund ele?
Caci daca eu sunt cel ascuns atunci speranta piere
Si acum, nici eu, nici sufletul numai stim ce vrem.