Ăştia suntem… ~ ovidiuvasile

Ăştia suntem noi

Noi,am populat planeta!

Respirându-i atmosfera,

În ce scop şi cu ce treabă

Am ajuns ,stăpâni pe Terra?

Noi,abia născuţi din mame,

Alergăm fără papuci,

Toată viaţa şi la capăt,

Punem numele,pe cruci.

Din fiinţa cea terestră

Şi din omul muritor,

Oare asta-vrut să facă

Înălţatul Creeator?

Învăţăm, o viaţă-ntreagă.

Scriem cărţi şi memorăm,

Semănăm război şi pace,

Construim şi demolăm.

Dintr-un muritor de treabă,

Ce rămâne pe pământ?

Cărţile,rămân în minte,

Trupul,intră în pământ.

Nu se poate doar atâta!

Nu se poate doar aşa!

Mai există,rugăciunea

Şi voinţa de-a spera.

Mintea coborâtă-n inimi,

Cu puterea de-a ruga,

Nu ca rugăminte,însă

Ci,ca mod de-a exista.

Mai există şi iubirea.

Şi puterea de-a iubi,

Nu ca, dragoste fierbinte,

Ci a verbului: A ,fi !

(No Ratings Yet)

Loading...