de Daniel Aurelian Rădulescu
Stupefacția, are un nume anost și bizar.
Nu vreun ”titlu”…doar ascunse valori impostoare
Ce prezintă în fals un ”criteriu” neclar;
De a decide ce-i viu, sau pe cel care moare.
Nu de fizic omor ei cu jind se ocupă…
Bizantinii relicve, cei din timpuri stră… vechi
N-au lentile în contact cu ”valori”, ci doar lupă;
De mărit inepții de grotesc… în urechi.
Necunoașterea lor este rang de ”virtute.
Importanți, falși, se îmbracă în negru de robe;
”Judecată” crezând că e scurtul de fuste
Sau de minți bizâite în zgomot, nu probe.
Ele, ei… ne ”numiții” de nimeni, neștiuți în eter,
Revanșarzi creatori de jigniri, neînțelesuri,
Limba biz au creat-o; nu cunosc ”caracter”,
Nici arhaic ce este, nici licența în versuri.
Iubitori ei de limbi lingușite promulgă.
Ei confundă volumul de ”artă” cu multul.
Epigonii de vid vor doar ”lauri” să mulgă;
Bismarci daci redivivi în duel cu… tumultul.
La bizari poezia e fadul, e albul, nimicul.
Nu e rimă, nici ritm, niciun iamb, doar neant
De idei neînțelese, fără țel, mimeticul.
Ei se vor toți ”poeți”, plini de ifos pedant.
Ce gramatică știu ? Nu e virgulă, punct
Nici la vers, nici la gânduri… Ei sunt pe aici,
Bizâiții pretinși, ”academici” în gând,
Nu suportă să-i critici, sunt prea sus… la novici !
Idioții sunt mulți, singuri ei au idee !?
Tot ce scrii este nul, mediocru, oroare…
Își permit, nesimțiți, Ro. la biz în crâmpeie,
Spre derută să pună; imbecil… la ”onoare”.
Biet mânjit de dejecții de la roiul confuz,
Prea curat în mesaje ce vreau a transmite,
Nu aștept vreun accept, de robot, sau obtuz,
Din mizeria… moț !… Spurcăciuni bizâite !
Doar aș vrea în ”viitor”, sigur fiind că va fi,
Și criteriu în valori și accese interzise
La bizanți de prostime și făloase inepții;
Internetul să cearnă pentru site-uri… permise.
Un post scriptum trimit muribundului tâmp;
Să nu-mi poarte de grijă, să reflecte-n răbdare !
Premii am la creații din ”înaltul” de câmp;
Cel ”spălat” de distanțe, cu oceanul din… mare
Montreal 16.04.2010