După douăzeci de ani ~ ovidiuvasile

După douăzeci de ani

Unde suntem noi românii
După douăzeci de ani?
Suntem tot la coada vacii,
Suntem tot nişte ţărani?
N-ar fi rău,ar spune unii,
Să mai fim din nou ce-am fost.
Dar ce-am fost?
Întreabă alţii,dar întreabă fără rost.

Că istorii, sunt mai multe
Dacă stai să le citeşti,
Nu-ţi ajunge viaţa-ntreagă,
Toate sunt nişte poveşti.
Naratori sunt de tot felul,
Mai cu şcoală,mai cu har,
Fiecare cu opinii,fiecare cu habar.

Care cum îşi aminteşte,
Care cum i-a convenit,
Pot vorbi acum grămadă
Pot să spună,ce-au gândit.
Orice-ar fii, nu mai contează
După douăzeci de ani
Aşteptăm la coada lumii
Mâna-ntinsă după bani.

Ne rămane nostalgia
Să trăim pe-acest pământ
Şi acum, ca-ntotdeauna,
Doar visând şi aşteptând,
Ca să vrea, să ne primească
Maica cea europeană
Şi pe noi, ca şi pe alţii,
Ca să fim aceeaşi zeamă.

Ne uităm în jurul nostru,
Ne mirăm şi ne mirăm,
Doar suntem în Europa
Unde dracu să intrăm?
Ce n-aveam şi-avem acuma?
După douazeci de ani
Aveam fabrici şi uzine
Azi avem mai mulţi ţărani.

Ţăran, vine de la ţară,
Mai avem o ţară,noi?
Am mai fost de-acum pe-afară
Dar afară e noroi.
După ce-a căzut cortina,
Am văzut culisele,
Ne-aşteptam să fie bine,
La noi era binele.

Ceauşescu,dictatorul,
Orişicum l-am socoti,
A lăsat o Românie
Ţară fără datorii.
Ne-ntrebăm acum, retoric,
După douăzeci de ani,
Când vom reuşi aceasta?
La anul şi la mulţi ani!

Staţi, să facem socoteala,
Ca să nu vorbim prostii.
Douăzeci de miliarde
Plus o sută,ca să ştii!
Nu e glumă-i datorie.
Vor plati ai mei nepoţi.
Ce-am facut oare cu banii?
Cum i-am cheltuit pe toţi?

S-au făcut două trei drumuri
Şi la parlament garaj,
Douăzeci de ani de zile
Şi ne-am pus ţiţeiul,gaj?
N-am făcut nici o ispravă.
După douazeci de ani
Am mâncat… şi-am mers la baie,
De-aia suntem noi, ţărani!

Dar cuvântul nu-i acela
Ce de ţară e legat,
Sinonim este cu prostul
Şi cu omul de rahat.
Voi ce-aţi stat la cârma ţării
Aceşti douăzeci de ani,
Ne-aţi amanetat nepoţii,
Mama voastră de ţărani!

Că ţărani la coada vacii
E mândrie ca să fiţi,
Demnitar de România
E ruşine,dar să ştiţi!
Că istoria-nfierează
Politrucii cu erori,
Şi oportunismu-n masă
Ale ţării, lipitori.

Bucuraţi-vă de timpul
Ce v-a mai rămas de curs
Şi de-averea adunată
Cu minciună şi discurs.
Patria, este norodul
Ce v-a spus de mii de ori,
Cum le-a spus ,Vladimirescul
Tagmă de jefuitori!

(No Ratings Yet)

Loading...