de Florin Bratu
E-o rugăcine
Înflorind, parcă,
În aşteptarea soarelor însuşi,
Stînca aceasta
Arătîndu-şi
Mării
Marmura pură.
Vin umbre pe maluri,
Vuietul adîncului
Suie-n frunzele sălciilor,
În euforice dansuri.
Stînca îţi ascunde comorile
Şi-adîncă rămîne
Şi singură…