De Vasy Luşcu .
Plină de mister , și pasiune ,
Inconjurată , doar de vorbe bune ,
De asta te iubesc , dar nu iți pot spune . . .
Inima îmi bate , dar nu se supune .
Ești pură , ca aerul dimineți ,
În tine deții , secretul tinereți . . .
Trăind frumusețea vieți ,
Prin cluburi noaptea , cu băeți .
Cuvintele pe care , le știai ,
Faptele pe care le voiai . . .
Inima ranită pe care , o alintai ,
Cu vorbe dulci , pe care le spuneai .
Este ea ! Te face , să o iubești ,
Să te îndrăgostești ,
Să încerci s-o opresti ,
Să-i spui că o prețuiesti .
Iar vorbele , cu care ți-am greșit ,
Și sutele de ori în care te-am mințit . . .
Te-am dezamăgit ,
Tot ce a fost frumos candva , a luat sfârșit .
Nu mai visez la tine , ziua si noaptea ,
De azi privesc realitatea .
Cand alung puritatea
Cu toata rautatea .
Îmi amintesc , de sufletul tau rece ,
Și umbra ta , prin mine parcă trece !
Iar eu o las sa plece ,
În lacrimi sa se inece .