Invazie invazivă ~ ovidiuvasile

Invazie invazivă

Dacă ne-ar invada papuaşii,

N-ar trebui să ne apărăm.

Le-ar ţine piept coloşii de betoane,

Care-şi întîmpină escaladatorii,

Cu rabdare de piatră-n structuri.

Ar simţii în sfârşit că stau

Răstigniţi,în sentimente montane.

Oferindu-şi platformele ca vârfuri,

Adăposturi, în jungla de beton şi sticlă.

Respirând uşuraţi aer condiţionat,

Cu pretenţie de aer ozonat, de munte.

Dacă ne-ar invada papuaşii,

N-ar trebui să-i oprim.

Ar lua din belşugul nostru risipit,

Numai  necesarul nepreţuit de noi,

Ridicându-i valoarea, din tomberoane.

Precum peştele sanitar care curăţă,

Sticla acvariului, ornament domestic,

Să se vadă bine, valoroşii confraţi.

Lăsând imaginea să, valoreze singură,

Cât o mie de cuvinte,confuze.

Dacă ne-ar invada papuaşii,

N-ar trebui să ne temem.

Precum fiarele, ei nu ucid cu ură.

Nu ştiu să facă răul ca noi.

Va trebui să-i ajutăm la început.

Apoi vor ştii să şi-l facă singuri.

Noi nu uităm de unde-am plecat.

Cândva eram şi noi ca ei…

Dacă ne-ar invada papuaşii,

Ar trebui să aibă milă de noi.

Să dilueze puritatea exemplului,

Fatală omeniei reduse la absurd.

Sufletele controlate de artificial,

Ar putea face implozie la impact,

Cu natura umană,în stare pură

Prizată în supradoză…

Dacă ne-ar invada papuaşii,

Ne-ar lua pe nepregătite.

N-am putea acoperi la timp,

Junglele de beton şi sticlă,

De transparenţa imaginii, omului.

Ce-şi aruncă simplitatea devastatoare,

Cum azvârle pescarul cu plasa,

Într-o apă contaminată definitiv,

Din disperarea de a hrăni,

Un suflet, cu gesturi şi bune intenţii.

Şi maniere elegante

Dacă ne-ar invada papuaşii,

Ar lupta până la unul,cadavrele vii.

Să păstreze mormintele de civilizaţie,

În afara  perimetrului vieţii.

Să nu găsească calea spre celula,

În care zace, adevărul aflat

În greva foamei de cunoaştere.

A maşinii infernale de luptă,

Împotriva liberului arbitru,

Şi a legilor firii…

(No Ratings Yet)

Loading...