de Daniel Aurelian Rădulescu
Știți voi oare iubirea
Ce pe cord lasă rană
Sau țintiți fericirea…
În egoism de Satană ?
Știți de-a ei consecință
Cum omoară de vrei
Sau că-i naștere în ființă
Din nectar dat de zei ?
Sau aveți simț fugarnic
De profit, palmares,
Folosind în fățarnic
Fadul hâd interes ?
Credeți doar bani ce-alegeți,
Aștri, promiteri multe;
Fără gând să purcedeți
La morala din culte ?
Doar țintiți săgeți minții
Noi amanți să vă fie.
Folosiți ispitiții
Pururi slugi la mândrie.
N-aveți timp de reflecții
Doar iubiri cât mai multe;
Caracter de ”dejecții”
Meritorii în insulte !
Nu e vârstă, morală
De copii profitați.
Iarna vindeți drept vară
Ziua în noapte-o schimbați.
Cu eleganța îi smintiți
Iluzoriu creând.
Vă luați timp să mințiți,
Nu căiți la înfrânt.
Ca un vultur la pradă,
Din a voastră înălțare,
Vă hrăniți din ofranda
De naiv cu candoare .
Nu uitați însă roata…
”Rău făcut îți revine”!
N-ai idee când soarta
Îți redă groaza în bine .
Recompensă îți ofer
La căința în spre bine;
Neperversul ți-l cer
Schimb iubirii în destine.
31.03.2010