Într-un ținut înghețat,
Departe de sate,
De lume uitat,
Departe, departe,
Trăia un călugăr budist.
În chilia sa,
Făcută din sist,
`cesta medită.
Călugărul, se povestea,
Trăit-a lungă vreme
Printre oameni, aievea,
Astfel s-ar crede.
Și-avea acest călugăr,
De ochi și urechi,
Două la număr,
Se spune, perechi.
Cu ochii minții percepea,
Ai sorilor mistere,
Cu ceilalți el reținea,
Ce ține de vedere.
Auzul cel intern îl ajuta,
Prin deductivități.
Povestea numerelor o știa,
Destinele la toți.
Cu celalt el reușea,
Prin sincronicități,
Să știe gândul altora,
Și limbile din cărți.
Akasha este mediul,
Astfel povestea,
Prin care umbla sunetul,
Lumina, fie ea,
Sub formă de gând
Sau pură și simplă.
Și tot din sânu-i,
Unificatoarea clipă.