La ordin Doamne ~ ovidiuvasile

La ordin Doamne

Într-o zi sau într-o noapte

Căci pământul e rotund

Dumnezeu chemă la dânsul

Un poet…un om ,,bolund’’

Când se-nfăţişă la Domnul

El,se-nchină la pământ

Şi din uşă se răsteşte:

-De ce mi-ai lăsat, Cuvânt!?

Adevăr şi libertatea

De a fi şi de-a rosti,

Tot ce văd şi ştiu cu toţii

Dar se tem a povesti .

-Să ajung de râs la lume

Să mă judece,popor

După legi modificate,

După bunul,placul lor.

Adevărul e minciună

Şi minciuna-i adevăr

Cei ca mine-s puşi în lanţuri

Traşi de haine şi de păr.

De mulţimea fără minte

De roboţi,abrutizaţi

Care ştiu doar să muncească

Şi să fie consacraţi

Ei pe ei şi-unii pe alţii

Adevărul merge, beat

Îl rostesc numai copiii

Şi umblă, cu capul spart .

Idioţi cu arma-n mână

Spun că apără,valori

Pace,libertate,lege

Şi le apără ,de mori.

Mori încet şi mori cu zile

Aprobând hipnotizat

Tot ce zic şi tot ce cântă

Sau ce noaptea au visat.

Alţii vin din umbra crucii

Să te-nveţe,să trăieşti

Sau să mori frumos,în pace

Orice, doar să nu vorbeşti.

(No Ratings Yet)

Loading...