de Daniel Aurelian Rădulescu
Cei plecați din alt secol – nu fugiți nibelungi –
Căutam doar „mai bine”; schimb la răul de- atunci…
Întremare visam în dreptăți și dorințe,
Auzite-n ascuns; din meleag pentru „ ființe”.
În speranţa de nou, pentru timpul ce vine,
Am decis ce vroiam; să-mi port grija de sine!
Să petrec peste veac – de mileniu-n sfârșit –
Graduând multe școli… La copil pregătit
Să dau vis fără griji, cu curaj de nepoți.
Căci, în țara mioarei de plai, nu mai poți!
Merge anapoda totul, mulți pierd viață… Ce bun?!
Judecați sunt bătrânii, doctori sunt… sârg nu pun!
Este multă minciună, îți vând lucrul furat.
Ai pedeapsă degeaba, nu e lege, nu-i stat.
Se înfășoară cu șaluri- culori curcubeu-
Fiecare cu-un sort; se crezând Dumnezeu.
Toți punându-și aproape, ai lor; să se știe
Partizani fără țară… Înspre-a țării hoție!
M-am scârbit de orgii, neputință. Sărac,
Mi-am lăsat o credință; fugar am plecat,
Pe tărâmuri mai noi de Vespuci, de Columb;
Să găsesc noi prieteni, mai sinceri în gând…
Tot de ai mei – cei fugiții din timpuri străvechi –
Neîntorși doar de sila, din zvon la urechi!
Din cea țară, cu rege…nu; regină se pare…
Unde tot e cinstire, valoare, onoare,
Cu respect de dreptate, iubire de frați;
Nu pretinși guvernanți, parlament, magistrați…
Ce-n discurs ne conduc și își asigură plată…
Și ne întorc la trecutul de om, la primată.
Căci, știu doar de al lor ban, egoiștii de ei;
Propagandă făcând cât să dai, nu să iei!
Dar, ce este, sau fostul cu gust de pelin,
Gând nu-i piedică-n dorul de vis să revin…
Și să stau – să las totul din cel ce- am ajuns –
Să-mi continui destin neștiut, nepătruns.
Să găsesc la morminte de buni, dintre ai mei,
Cea credință lăuntre; ”Eternul de-l vrei
Îl obții doar cu harul de a da…căci de iei,
Nici prieteni nu ai – purtătorul de vină –
Ce nu știi să fi bun, ca iubirea să-i țină.
Anii toți, cei pierduți într-o goană de avere
Să-i împarți, la cei mulți, chiar de nimeni nu cere.
Să faci parte de viață, cunoașteri citite;
Alor tale rudenii de neam, ne școlite.
Cu credință și har dăruiește deplin!
Lasă suflet, nu oase, în pământul divin”.
27.03.2010