Privind prin ochii ei
De-un cenusiu abstract
Priveai direct in mare.
O mare a sufletului sau
Scaldat necontenit
In lacrimi sacre.
Pupile decolorate
Si vid in sufletul chinuit
De nemiloasa maturizare.
Privirea alunecoasa,lichida
Prea obosita sa mai vada
Dincolo de zidul construit.
Nici o fereastra,nici o poarta
Spre inima sa-mpovarata
Doar ochii mici si tristi
Si cenusii ca plumbul.