Poet şi grămătic ~ ovidiuvasile

Poet şi grămătic

Când răsare luna,

din mareea cuvintelor

se revarsă prin poet

potop de lumină,

pentru sufletele acostate

sau eşuate lamentabil,

pe coasta ignoranţei

aducându-le pe linia

de plutire ,în derivă.

Măcar, o după amiază

sau o clipă trăită intens

sau, o noapte bună.

Dimineaţa, vine grămăticul

doamna, domnul cu coasa.

Până nu răsare soarele

să-l încălzească .

Să poată tăia, mult.

Socotind cu răceală

matematic exact ,Cuvântul.

Apoi pleacă la loc,

lăsând în brazdă cuvintele

moarte pe uscat,la soare.

Ducând un sac de vorbe alese

care folosesc, nimănui.

Ca să le scrie în ultima carte

jucată la biblioteca

cu acces limitat .

Toată ziua până seara

când luna, răsare din nou.

(No Ratings Yet)

Loading...