Prostia se plăteşte! ~

A fost cândva, pe-această lume,

Un mare prost, ce făcea pâine,

Şi un tâmplar de mesterie,

Ce-n suflet avea, numai prostie.

 

Şi a mai fost, cândva, odat,

Un mare prost, care-a votat…

Şi-un mistic, care s-a rugat,

Dar trăia adesea-n păcat…

 

Şi pe când soarele, a răsărit,

Un mic filozof au întâlnit,

Şi-au râs de el şi l-au drăcuit,

Zicând-i că e, un parazit

 

Şi-atunci filozoful s-a oprit,

Şi celor trei aşa le-a vorbit:

Voi trăiţi viaţa, nechibziut,

Şi vă pricepeţi doar la jicnit!

 

Brutare-nvaţă să gândeşti,

Şi numai bine-o să găseşti,

Că nu poţi face  roade bune,

Dacă nu ai înţelepciune!

 

Tâmplare de vrei, s-ajungi departe,

Învaţă să pui suflet în toate,

Că tu degeaba te trudesti,

Dacă nu-ţi pasă ce clădesti!

 

Votantule tu, vrei doar bere şi mici,

Şi îi votezi, doar pe hoţii pitici ,

C-o să plângi degeaba, că sunt mafioţi,

Şi nu cauţi oameni buni, ci doar idioţi!

 

Misticule te rog, ascultă de mine,

Învaţă să ai, doar dragoste-n tine,

Că poţi să te rogi, şi mult şi bine,

Dumnezeu n-ascultă de inimi haine…

 

Şi nu ştiu cum, s-a întâmplat,

Să râdă de el, chiar neîncetat,

Şi-apoi cu toţi la treab-au plecat

Uitând ce vorbe au ascultat…

 

Apoi brutarul nostru s-a dus,

Şi-n moară grânele şi-a pus,

Dar moara noastră s-a stricat,

Şi proştii nu se pricepeau la reparat

 

Apoi tâmplarul la întâmplare,

Meşterea scaune la fiecare,

Dar pentru că nu i-a păsat,

Scaunele bine nu s-au încleiat…

 

Apoi votantul nostru ca şi noi,

Vota cu cei ce-aveau suflet-gunoi,

Plângea mai apoi că s-a ruinat,

Dar nici nu i-a păsat, când a votat.

 

Misticul era mult prea nefericit,

Că s-a rugat mult şi s-a nevoit,

Şi chiar de era prea ipocrit,

A-nţeles că truda, i s-a irosit….

 

Când în necaz cu toţi au intrat,

Pe filosoful nostru l-au căutat,

Şi foarte disperaţi ei l-au rugat,

Să-i ierte şi, să-i ajute îndat’.

 

Dar părea că toate s-au schimbat,

Când l-au oprit şi l-au implorat,

Acesta părea de neclintit,

Şi cu voce blajină aşa le-a grăit

 

Căutaţi soluţii, cu inimile bune,

Să faceţi si voi un bine în lume!

Că degeaba-l ierţi pe cel ce greşeşte,

Prostia-ntotdeauna se plăteşte…

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
clock

Adauga un Comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.