Scriu versuri pe ţărm
Din raze de soare,se adapă al meu trup
Şi sfarmă lumina,săgeţilor drum
În foşnet de unde,al valului vânt
Desprinse din patimii cereşti
Mă învălui în pulberii de argint
Şi-n pânze de fericire
Şi totul pare,un surâs de iubire
Aştept o chemare din paradis
Si un gând să mă ducă
Pe căi de mătase,ce nu sau descris
Să-mi desprindă din gand,orce amintire
Să trăiesc în abnegaţie
Să cad în cel mai mare abis
Să-mi fie totul bizar şi de nedescris…
În desfătări albastre,s-au îmbătat simţurile
Din dorinţă mă nasc,într-o dramă
Dintr-o picătură de vin,din iubire şi teamă
O umbră mă strigă şi un înger mă cheamă
Şi mă simt,dintr-o dată stabil
Şi încerc,să-mi păstrez echilibrul
Dar firea mie slabă şi gândul tenabil
Şi ţin în braţe nisipul
Paşi mei scriu versurii pe ţărm
Şi vântul nervos le şterge
Transformă totul uniform
Se zbate nisipul şi plănge.