A amutit si glasul fermecator al marii
Cel care ne soptea basme,la apropierea serii,
A murit si copacul la care ne-am sarutat prima data
Plange cu frunze uscate,iar eu cu lacrimi de piatra.
A disparut si luna,cea care ne privea in noapte
Ca o mama ce isi saruta puiul pe frunte
Cea care ne mangaia in visul nostru de iubire
Acum plange,nu suporta nici ea aceasta despartire.
Timpul din clepsidra s-a oprit,nu mai are viata
A inghetat o data cu el o ultima speranta
O ultima speranta ce ardea puternic in mine,
Era speranta…de a te avea din nou pe tine.
Nu credeam ca se pot despartii vreodata
Doua minuni ce straluceau pe bolta instelata
Ii unea o vraja,o minune,o dragoste arzatoare,
Dar acum,sunt doua stele cazatoare…
Nu stiam ca o data cu ultimele randuri
Lacrimile vor ineaca foaia plina de ganduri
Nu credeam ca se va sfarsi in durerea
O poveste culeasa din rai,plina de iubire.