era într-o zi de marţi cu degete
galbene ca de ceară cu
ceţuri vâscoase devorând oraşul şi oamenii în
casa scărilor vaginul tău trosnea inimitabil pe ritmuri
vechi de hip-hop
iar tu femeie cu sâni de-ntuneric chicoteai înfundat în
amiaza vernală di când în când
te mai acompania scârţâitul
uşii stricate a liftului oprit de decenii
la subsol
ştiu doar că dintr-odată m-au înconjurat toate armiile
iernii un corb mi-a adus apă
în plisc să-ţi sorb
uitarea şi l-am strivit înciudat de
tâmplă
dar tu plecaseşi de mai bine de un mileniu atunci demult
deodată cu iarna doar eu mai veneam uneori
însingurat pe ţărmul dintre noi
să-ţi ascult mersul
de ape
mă doare cerul dintre aripi îmi spuneam
câteodată în gând
sfâşiat între tine şi tine cu
sufletul gol ca un
buzunar de poet