toți ghețarii se vor întîlni cîndva ~ batranutragator

respiraţia, un buchet de flori în rama ferestrei. afară, lupii, ca bocetul unei mame.
s-a răcit iadul între noi şi ninge cu fluturi morţi. ne dezbrăcăm pînă la brumă
şi strălucim ca nişte cercei din cristale. nu vom fi niciodată în aceeaşi ureche,
poate nici în aceleaşi triburi. vorbele au îngheţat în inimă şi în locul lor spunem poveşti
de andersen. întunericul ne cuprinde precum albul aşezat în părul de la tîmple
unde ar fi trebuit să ne scriem. dar n-o să ne scriem, doar vom aştepta să ningă
cu roşu de buze, cu păr negru, să ningă cu pămînt dulce şi iarbă. dar iadul a îngheţat
şi nu voi reuşi să-mi topesc clipele în forma trupului tău. mai rău de atît nu are cum
să fie: doi fulgi de zăpadă care cad pe o imensitate imaculată aşteptînd un anotimp potrivit
pentru formarea acelui şuvoi, acelui torent, cea mai puternică inundaţie din istorie.