Baţi la porţi închise iară
Să-l găseşti pe cel plecat
Printre oamenii cei vii
Neştiind că-i îngropat
Însă-ţi spun că e plecat
Fiindcă lumea La trădat
Fiindcă cei ce-l preamăreau
Astăzi Îl batjocoreau
N-ai vrut tu ca să îl crezi
Ca e Fiul cel Ceresc
Ca e Fiul Tatălui
Pe Pământul iadului
Însă tremură şi gândul
Când se scutură Pământul
În ziua de sărbătoare
Sfântă mare sărbătoare
Nu-l găseşti? N-ai să-l găseşti
Fiindcă nu ai să-l mai vezi
L-ai văzut o dată-n piaţă
Ajungându-ţi pentr-o viaţă
Tu eşti oaia rătăcită
Ce-ar putea chiar fi găsită
Însă trebuie să crezi
Şi atunci ai să Îl vezi
Dar ai porţile închise
Că-s codate cu credinţă
Fiecare poartă mare
Aducându-te spre soare
Soarele lumii cereşti
Este Domnul cel ceresc
Este fiul Tatălui
Pe pământul iadului
El pe cruce te-a iertat
Tu umil l-ai înjurat
L-ai scuipat şi l-ai gonit
Dintr-o viaţă fără chin
Şi cu cuie în picioare
Strigă cât poate de tare
Tată iartă-i că greşesc
Fiind aici să le plătesc
Şi-a vărsat sângele scump
Pe cruce și pe pământ
Ca să ai azi de gustat
Trup si sânge adevărat
Azi e sfânta Înviere
Ce te iartă, dar îţi cere
Credinţă adevărată
Ce te poartă-n altă viaţă
Azi ai porţile deschise
Ce te poartă printre vise
Vise ce pot fi reale
În ziua de sărbătoare
13.14.04.2012 Oradea România