Tristeţea ta mă face mai urât
şi înţelegerea se schimbă-n frică
şi zâmbetul îşi stinge lampa mică
pe buzele uitate de sărut.
Şi parcă între muguri şi lătrat
aprilie e-un fel de berărie
muţii se-mbolnăvesc de vorbărie
doar noi ca două stinghii de la pat.
O de-aş putea să mă agăţ de-un nor
să locuiesc în râu să dorm în plantă
să fiu un fel de scorbură-ambulantă
unde îmbătrâneşte un actor,
Să dau spectacole pe bani mărunţi
ridicol ca un rege-ntre hulube
să car singurătatea ta în munţi,
Iov fericit într-un castel de bube.