Din ce în ce te stingi, te ştergi
de peste sternul meu, faptura,
dira lucindă şi, de melci,
tandra arsură.
Abia te ţin într-un cuvânt,
ori în albastrul meu iris,
iarba-ncolţind dintr-un pământ
de somn, de vis.
Dacă-nchid ochiul, te strivesc în pleoape,
dacă respir, te-mping în aer,
neoglindito peste ape
tu, dulce vaer.
Ah, vine norul şi mă şterge
cu un burete foarte rece.
Rămân ce-am fost, un tron de rege
din care ai plecat de mult…
(No Ratings Yet)
Loading...
Este extraordinar.Maestrul Nichita Stanescu are acel talent unic pe care nu a ezitat niciodata sa il accentueze in poemele sale.A inlocuit realitatea cu o realitate a lui …Exceptional poet!