Ochii mei nu mai plangeau cu lacrimi
ci cu ochi, –
orbitele mele nasteau intruna ochi, –
ca sa ma linistesc, de-as putea sa ma linistesc.
Ah, am strigat,
voi, mainile mele,
nu mai plangeti cu maini !
Ah ! am strigat,
trupul meu, nu mai plange cu trupuri !
Ah, am strigat,
viata mea, nu mai plage cu viata !
M-am acoperit
dar sub lintoiu
se rostogoleau de-a valma
ochi, maini, trupuri, viata.