Ceata deasa, luminoasa, compacta,
nu-mi vad nici mainile,
ceata umeda, vascoasa, serpuitoare,
nu se vad nici macar taranii,
nu se-aud nici macar caii,
nici macar latraturile de caine.
Privirea da ocol albului ochilor,
aluneca pe iris inapoi in pupile,
sunetul ramane agatat in lobul urechii,
cantecul nu patrunde in timpane.
Nu exista sus si nu exista jos
nu exista inapoi si nu exista inainte
desi merg de parca as sta locului
si stau locului de parca as merge.