Singurătate ~ Octavian Goga

Singurătate, tainică grădină,
Cu freamăt lin, cu dulce adăpost,
Pribeagul suflet fără de hodină
De-atîta vreme-n ţara ta a fost…

M-au alungat vîltorile pe-afară
Şi-n goana lor eu n-am avut răgaz
Să văd cum noaptea-n giulgiu-i mă-nfăşoară
Şi-mi scrie moartea umbre pe obraz…

Din vremi uitate mintea azi coboară
Şi-ţi cer umil acuma, cînd te-ascult:
Ori rîsul meu curat de-odinioară,
Ori lacrimile mele de demult…