Logodna ~ Panait Cerna

…Tot aurul luminii îţi cade-n păr, pe faţă…
Apari biruitoare, ca-ntâia dimineaţă –
O, vis al vieţii mele, ce-o clipă mi-ai zâmbit,
Mergi pururi în lumina, etern sărbătorit!…
Şi, dacă eu mă-ntunec, uitat, necunoscut,
Amara deznădejde de a te fi pierdut
Mi-o va-mblânzi credinţa că te voi şti mai bine –
Mai sus, mai fericită decât ai fi cu mine…

Acela ce se leagă tovarăş umbrei tale
Frumos ca un Adonis ţi-a răsărit în cale.
Aceleaşi sfinte doruri pe amândoi vă-mbie,
În ochii tăi mari, limpezi, râd zori de bucurie –
Şi eu mă uit pe mine, şi-n gândul meu aş vrea
Să cresc norocul vostru cu fericirea mea;
Şi nici un semn iubirea-mi trecutului nu cere –
Doar inima, nebună, se sfâşie-n tăcere …

Plecat spre tine, robul, cu inima vrajită,
Îţi spune vorbe pline de taină şi ispită;
Iar tu zâmbeşti, ca-n visuri, s-aprinsă de noroc
Pecetluieşti iubirea-ţi cu gura ta de foc …

…Nu te uita că ochiu-mi se-aprinde peste fire,
Că sufletu-mi se rupe de-atâta fericire –
Nu te uita: sărută-l, sărută-l înainte –
Simţire-aş gura mortii pe fruntea mea fierbinte! …

(Sămănătorul, III, nr 6, 8 februarie 1904)

(No Ratings Yet)

Loading...