Primeşte-acest sărut!
Şi-acum, la despărţire,
Să fie cunoscut
Că vis şi amăgire
Fu viaţa ce-am avut!
Speranţa arzătoare
De piere într-o zi,
Ori într-o clipă moare
Ce va fi fost a fi,
Nu tot pierdută-i oare?
În somn profund şi-n ochi deschis,
Un vis în miezul altui vis.
Pe-un ţărm de-amar şi chin
Am adunat în mînă
Nisip de aur fin:
Ci oare-o să-mi rămînă
Un bob măcar să ţin?
Privesc cum strecurate
Prin degete-n adînc
Mi se îneacă toate…
Pot doar atît: să plîng.
O, doamne, nu se poate
Un bob măcar să strîng?
Să fie tot ce ne e scris
Un vis în miez de vis?