I Avuşi tu zile mândre când fruntea ta curată De laurii măriei lucit-a-ncununată. A bucuriei rază pe faţa ta năştea … More

S-aprinsese-n luptă Hroiot cel tiran. Când s-abate calul marelui Ştefan, Purice-i oferă calul său îndată. Domnul nu ajunge scara ridicată. … More

Ca un fluviu d-aur, splendidă lumină, Peste patru taberi, varsă luna plină. Turcii şi tătarii somnului se dau; Ungurii, la … More

I Sufletul lui Carol, regele maghiar, De dorinţi trufaşe se îmbată-amar, Dar cea mai fatală ce-a putut să fie E … More

Ţară dulce şi frumoasă, Tu, ce-ai fost gloria mea, Eu mă duc, fii sănătoasă! Nu ştiu de te-oi revedea. Dar … More

I Lăutarii cântă hore graţioase; Tinerii feciori Cată după părul fetelor frumoase Să răpească flori. Ca dulci fragi de câmpuri … More

Fost-a când în noapte aurora luce, Când se luptă omul cu adâncu-i chin, Pe atunci când somnul, mincinos şi dulce, … More

Astfel cum se-nclină crinul Fără viaţă şi color, Când un vierme-i roade sânul Fraged şi desfătător; Astfel, dulce Românie, Tu … More

Seara răspândeşte umbrele-i uşoare. Şi melancolia trece gânditoare. Dar Ştefan cel Mare, rătăcit prin văi, Dintr-un corn de aur cheamă … More