Marea cheamă împăratul poeziei înserării şi durerea se răsfrînge în nemărginirea zării. Luna, vechea lui copilă, toarnă-argintul în durere şi … More

Fata mea cu păr de ceai vino iar la mine, stai ! Să te-apropii, să mă mir, să mă depăn … More

De s-a copt caisul de cer şi dogoare iau din el, iubito, nu caise, soare. (“În pervazul larg al serii“)

M-am dus o clipă în Infern, în bolgiile-adânci, dar Dante, ce zugrăvi în vers etern escroci, şi papi, şi duci, … More

Fânul fu răzbit în vară de o coasă milenară. Mai rămase-un fir, sau două. Dăruindu-le cu rouă, noaptea se pierdu … More

O ! Lăcrămioarele-s sfioase, furând din cer argintul lunii. Şi soarele, uitând poiene, stârnindu-şi acele minunii cu vorbe albe şi … More

Fără vrere, fără vină, mă aflai în miez de toamnă. Dulce eşti, cumplită doamnă ! Bruma grea, diamantină a tăiat … More

Toamna mi-a bătut în uşă într-o noapte solitară, şi văzduhul din pădure îl găsii cu frunza rară. Întâlnii ciocănitoarea ; … More

În farmec, despletită, din mii şi mii de valuri, sărutul vechi, de vrajă l-aruncă-n dar pe maluri. De faldurile mării, … More