Nepăsare
Poezie de Mihaela Vicol

Cărţi, grămezi să cadă Stau. Lichid roşu, dulce Beau. Timpul, ca şi apa Curge; Plictisită, frica Fuge. Şi să cadă-n … More

Verde
Poezie de Mihaela Vicol

Cioran e cenuşiu, Eliade – portocaliu. Jung e alb şi negru Iar Freud e roş’ integru. Goethe-i galben pal, Mann … More

Rătăciți prin gânduri cioraniste, Tomnaticii ani ai eului de ieri Așteaptă descompunerea.

Imbracandu-mi vara-n toamna ma strecor in pas vioi printre picaturi de ploaie, printre santuri cu noroi sa te-ajung din urma, … More

Dar-ar boala-n ei de bani ca ne-aduc numai dusmani, numai boli si suferinta ne-au lasat far’ de credinta. Blestemati sa … More

Te caut pe tine, pe “tu” cel ce esti, te-as vrea langa mine acum sa-mi vorbesti. nu caut iubire, nu … More

Cine mi-a stricat femeia si mi-a smuls de la gat cheia cu care incuiam discret despre ea orice secret…. Acum … More

Stai si te gandesti ca prostul si chiar nu-i intelegi rostul… cum de arta de valoare pretuire nu mai are?! … More

Străin de toate si de tot iaca, mai fac si eu ce pot… Să curgă, deci, salivele când se pozează … More