Poezii

În absolut pierdut de veacuri și fără leacuri e timpul. Căință credință și sufletu-i dus prea sus Isus! Ce soartă te poartă prin gloată? istovit pătimit e omul.

Cărţi, grămezi să cadă Stau. Lichid roşu, dulce Beau. Timpul, ca şi apa Curge; Plictisită, frica Fuge. Şi să cadă-n timp ce beau(stau), Eu tot stau(beau)!

Cioran e cenuşiu, Eliade – portocaliu. Jung e alb şi negru Iar Freud e roş’ integru. Goethe-i galben pal, Mann e albastru-regal. Eco-i violet Şi roz e Flaubert. Curcubeu de gânduri Prin nopţi ademenit, Bine-ai revenit!

Rătăciți prin gânduri cioraniste, Tomnaticii ani ai eului de ieri Așteaptă descompunerea.

Imbracandu-mi vara-n toamna ma strecor in pas vioi printre picaturi de ploaie, printre santuri cu noroi sa te-ajung din urma, Soare, cu caldura-ti nascatoare de dorinte si iubire si de pace, fericire. Sa-i zambim, deci, Soarelui si sa-i spunem cerului curcubeul sa-l aduca, caci vara este pe duca

Dar-ar boala-n ei de bani ca ne-aduc numai dusmani, numai boli si suferinta ne-au lasat far’ de credinta. Blestemati sa fiti voi, bani, ne-ati furat sute de ani din a noastra viata pura si-ati facut-o piatra dura numa’ buna de aruncat intr-un rai de mult uitat. Ce e raiul, ce e iadul ce e omul, […]