Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi oamenii învaţă primele … More

Marea loveşte digul pe care în seara aceea n-am avut curajul să mergem la capăt. Piatra udă luneca şi, la … More

Mai am o scoică şi cîteva pietre, cum să clădesc din ele o mare şi-un ţărm unde să stau pe … More

Nopţile, cînd îmi amintesc iarăşi de noi, totdeauna pe întuneric şi ameninţaţi totdeauna, îmbrăţişaţi sub ghilotină mereu, totdeauna obsedaţi de … More

anunţă cetăţii, pămîntului că ploaia există, anunţă oamenilor că au datoria să spere. Un poet în faţa unui cer ars, … More

Am exact vîrsta la care Don Quijote şi-a început aventurile, am aceeaşi vîrstă şi iubesc lumea la fel, nu-mi mai … More

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic, să merg constant înapoi. Te-aş întîlni printre amintiri şi după … More

“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem: cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti … More

Nu ştiam că floarea amară a singurătăţii are dacă o atingi pe obraz Sunetul unor paşi care pleacă.