Demult cocorii nopţii prin cer s-aud vâslind… Să ne lăsăm în voia luntraşului, zâmbind… E mai umbros pământul şi-i cerul…

Mai zvelt decât săgeata din arc, te-aruncă, murg! Am răzbătut prin marea prelungului amurg. Şi-acum de mult se vede, cum…

Dar nopţile acestea, frumoaso, cum de sunt, Atât de diafane, din cer până-n pământ? Pădurile par alge înalte-n clătinări… Noi…

Cu vin albastru de la hanul din valea umbrelor fugare… Rămâi să mai ciocnim o cupă la hanul vechi de…

Închină-te la fluvii liniştite în cari se scaldă porumbiţele; salută, surâzând, Troiţele cu braţe-n aşteptare, înlemnite… Pe-aracii lor îndreaptă Viţele…

Linişte, linişte… trec cerbii prin arinişte… Ce zână le aşterne oare miraj de lună pe cărare?… Auzi-i cum păşesc pe…