Cele mai recente poezii / Pagina 235

Dies irae
Poezie de George Bacovia

Cât de străin sunt de ţara mea Şi nici un dor nu mi-a rămas – Gând rău şi-ntunecat Închide al…

Fereastra e-o poemă de plumb si de scântei, Orasul adoarme troienit. Mult mai târziu de miezul noptii sunt orele trecute……

Trecând pe strada ta, Pe care nimeni n-o mai ştie – Al nopţii foşnet evoca: – Filosofie! Încet, un paznic…

Copacii albi, copacii negri Stau goi în parcul solitar Decor de doliu funerar … Copacii albi, copacii negri. În parc…

Te uită cum ninge decembre… Spre geamuri, iubito, priveşte – Mai spune s-aducă jăratec Şi focul s-aud cum trosneşte. Şi…

Nu plânge că te dau uitării, Şi nici nu plânge că te las… Sosit-a ceasu-nstrăinării Şi ceasul bunului rămas. Se…

Frumoasă, sfântă poezie, Ce-ai fost unicu-mi Dumnezeu Pe dulcea ta zădărnicie Cât preţ a pus sufletul meu. Cât îmi părea…

În cenuşă stă ascunsă Foarte-adese o scânteie Şi-o iubire nepătrunsă Într-un suflet de femeie. Şi de patimă e arsă Inima…

Când îmi plec fruntea pe mână Fuge gândul meu pribeag Şi mă cred că-ţi sunt stăpână Ţie, vecinic mie drag.…

Încetează de-a mai plânge Inimă făr’ de noroc Căci prin lacrime de sânge Nu s-alină, nu se stinge Al durerii…

“Fugi”, îţi zic, căci a mea minte Prevesteşte numai rău; “Nu te du”, şopteste-n taină Sufletul şi dorul meu. Tu…

Ai sosit, dulce uitare, Din cumplitul meu necaz Şi din dragostea cea mare Nici o urmă n-a rămas. Şi-n aceste…