Mâine în zori ~ Radu Gyr

Ne-am tarat, julindu-ne pe coate,
pana-n fundul gropilor posace.
Din mantai curg mlastini desfundate,
in bocanci ne clefaie baltoace.
Maine-n zori atacul. Stam prin gauri,
ni se-mpart cartuse si grenade.
Beznele au rabufnit din hauri…
-Stinge, ba, tigara, camarade.
Maine-n zori… Incovoiati pe arma,
strangem fierul, l-inclestam cu foame.
Pleoapele de zinc nu pot sa doarma,
gandul tipa strans in catarame.
Linistea se surpa ca o schela.
Spaime si nadejdi slomnesc pe gura.
In rastimpuri, zornaie-o gamela,
gropile o sasaie si-o-njura.
Maine-n zori… Plesneste asteptarea,
prastie sarita din cracane…
Febrele isi amagesc dogoarea
cu zacuta cloaca din bidoane.
Maine. Ploaia-si fumega lesia.
Scheauna in zloata ca un caine
vantul ud… Si toata vesnicia
s-a holbat, cascata, peste maine.
Cresc, imens, pupilele flamande,
ochii taie, sfasie, desira.
Maine… joaca-n aer numai pande,
veghea ca o gheara se raschira.
Maine. Cerul tot, genuna toata…
Fasaie prin oase, negre geruri.
Maine. Carnea cade-ngenunchiata…
Tatal nostru care esti in ceruri…

(Vigoda, Octombrie, 1941)

(1 votes, average: 3.00 out of 5)

Loading...