Voi, care va puteti deschide a voastra usa
cand doriti,
voi, ce puteti iesi din casa, sau sa intrati,
-dupa placere,
voi,ce puteti privi in voie la soarele placut al zilei,
sau stelele si luna noptii,
sau campul inflorit si verde,
sau ploaia primaverii calda,
sau fulgii leganati ai iernii,
-voi nu stiti ce inseamna-o usa
pe care n-o puteti deschide
si care n-o puteti inchide
nici la nevoie
nici la voie,
o usa unde n-ai tu cheia
-dar care-i totusi usa ta!…

Voi, care un stiti,
care n-aveti de unde sti, ce-amar se plange
si-ngrozitor se poate arde
si suferi, de viu in groapa,
dincolo, dupa-o usa-nchisa,
mai ingropat decat toti mortii…
Voi, care n-ati stat treji in flacari de asteptare
nopti si zile
si luni si ani
cu rasuflarea oprita
si auz atent,
cu inima zdrobita-n zbucium de teama
si de banuiala
si chinuiti de deznadejde si de nadejde totodata
‘napoia unei usi inchise pe dinafara
-de un veac…

Voi, care nu stiti in ce-adancuri intunecate
si-n ce iaduri
se prabuseste si ridica,
traieste ne-ncetat
si moare
de mii de ori pe zi un suflet, zdrobit
bucata cu bucata,
clipita cu clipita-ntruna
de mii de ori
gustand otrava
stand singur dupa-o usa-nchisa
ca dupa-o piatra de mormant.

Voi, care va puteti intinde din casa
mainile-amandoua
sa vi le racoriti in stropii calduti ai ploilor de mai,
voi, care va culcati pe iarba sub merii
sau ciresii vostri,
sau va puteti purta pe brate zambind copiii
si sotia ;
sau iarna v-alungati prin neaua
cu fata rosie si plina ;
sau toamna va puteti intinde
in gradinita voastra mana
spre-o pruna rosie-ntre frunze
pe care inca-s stropi de roua,
sau orisicand va este sete puteti bea apa
dupa voie
din cana voastra
sau din unda unui izvor insingurat
si-apoi sa odihniti la umbra,
sa mirositi o floare alba,
sa va uitati la pestisorii ce-noata jucausi in rau,
sa va scaldati voiosi in apa,
in soare
sau nisipul cald.

-Voi, care va puteti in pace ruga in odaita voastra
cu tatal sau cu mama voastra,
cu fiii vostri, cu sotia
sau singuri
sau in Casa Sfanta
-si nimeni nu va rade-n fata
nici nu va bate pentru asta
nici nu va-njura manios,
nici un sunteti siliti s-o faceta in pat,
cu patura pe fata
-ci linistiti,
cu tot respectul ei
si bucuria clipei ei…

-Voi, care dupa usa voastra stati linistiti,
netremurand
de cate ori se-aude zgomot,
de cate ori simtiti un pas
ca poti fi scos nu sti de cine,
ca poti fi dus si nu sti unde,
ca poti fi chinuit de-oricare
si nu sti pentru ce,
oricand…

-Voi, care va puteti in voie culca in asternutul vostru
si far-sa vi se-nsemne locul
ce nu-i permis sa-l depasiti,
-Voi, ce puteti manca o para sau paine,
paine cata vreti,
sau care, cand simtiti nevoie de a ramane
cei mai singuri
puteti iesi cand vreti din casa
sau din multime,
neopriti…
-O, voi nu stiti,
nu stiti ce har e,
ce fericire negraita-i,
ce lucru ncrezut de mare-i
-o usa ce-o deschizi cand vrei !…

-O, voi ce nu stiti,
nu stiti inca,
nici nu vreti sa stiti
nici sa cautati
sa stiti, ce va urma clipitei
cand Dumnezeu o sa va spuna :
« Plecati voi, blestemati, in focul de veci
in care n-ati crezut… »

-Voi, care nu ganditi nici astazi
si nici nu vreti sa tineti seama
ce iad-spaimantator si vesnic e departarea de Hristos
ce noapte vesnica-i aceea neluminata de-o nadejde
de nici o singura nadejde,
-pe vecii vecilor inchis…

-Voi, care nu va dati azi seama ce-ngrozitor
este pacatul
fiindca fara nici o teama traiti in el
si el in voi,
nici cat de vesnice sunt :
noaptea si chinurile remuscarii
si usturimea constiintei de-a pururi nemaiadormite
si ispasirea nesfarsita a savarsitului pacat
al neascultarii de Cuvantul lui Dumnezeu
ce-l cunosteati…
-Voi care nu stiti ce respingeti astazi,
cand nu va pasa de Hristos,
cand n-ascultati chemarea sfanta
a Crucii Rascumparatoare
si cand respingeti harul care e Usa Vesnicei Lumini!

…Dar cand veti fi ajunsi odata
‘napoia unei usi inchise
a unei usi pe veci inchise,
pe veci inchise dupa voi,
cand veti fi despartiti de-a pururi
e orisice fiinta scumpa,
cand singuri,
singuri pe vecie
va veti trezi inchisi, inchisi
in deznadejde,
in uitare,
in vesnica-ngrozire, singuri,
-si va veti da cu spaima seama ca-n veci
si-n veci, asa va fi,
ca nici macar nu-i alta moarte
s-aveti macar in ea nadejde,
-atunci,
abia atunci
acolo, cu adevarat va veti trezi,
gandindu-va ce har odata era o usa larg deschisa,
o usa larg deschisa voua spre mantuire
prin Hristos…

Ca-o viata-ntreaga-a stat deschisa,
deschisa si imbietoare
dar voi, batjocorind iubirea,
dispretuind instiintarea
si lepadand iertarea care prin Cruce v-a rascumparut,
n-ati vrut sa credeti nici in moarte
nici in osanda necredintii
nici in Gheena unde focul
si viermele
vor roade vesnic
-si astfel v-ati inchis voi singuri
cu mana voastra
usa vietii
si ati ajuns pe drept in locul unde va chinuiti acum…
Pe veci de veci,
pe veci de veci,
pe veci de veci,
pe veci de veci…
Abia atunci veti sti ce-nseamna
o usa
care vi s-a-nchis…

O usa care v-a fost deschisa atatia ani,
atata vreme
dar care-acum va va fi-nchisa
pe veci de veci,
pe veci de veci.

O, tu, cel pentru care usa mai este inca azi deschisa,
nici la chemarea cea din urma
ce-i poate asta,
nu raspunzi ?